„Bucovina cuprinde templul de glorie al moldovenilor, Suceava, vechea capitală, cu sfintele >morminte ale lui Ştefan cel Mare şi ale altor mulţi eroi, fala Moldovei.”

Mihai Eminescu

ADANCATA1

       Adâncata, sat vechi de oameni gospodari, situată în acest ţinut generos şi sublim – Ţara de Sus.

       Teritoriul unde este situată comuna Adâncata a fost puţin cercetat din punct de vedere istoric, iar monografiile existente sunt fie depăşite ca informaţie şi tratare, fie cuprind numai aspecte ale evoluţiei istorice a localităţii. Meritul cel mai mare în încercările de a lămuri problemele legate de trecutul satului îi revine preotului Dimitrie Popovici.

       Comuna Adâncata face parte dintr-un spaţiu geografic în care primele menţiuni documentare datează cu peste jumătate de mileniu în urmă. Conform informaţiilor documentare cunoscute, satul apare pentru prima dată menţionat în 14 iulie 1762, sub denumirea de „Poiana Pustie”, el aparţinând Mânăstirii Dragomirna.

       „Gavril, mitropolitul Moldovei, în urma jalbei egumenului Mânăstirii Dragomirna, pentru apărarea moşiilor Bârnova, Buninţii, Rusciorii, Poiana Pustie din ţinutul Suceava …dă carte de blestem asupra lui Toader Bădiliţă, Ghedion Popăscul şi a altor locuitori împrejiuraşi care cunosc hotarele acestor moşii şi nu le vor arăta după dreptate, cum arată scrisorile.” [1]

       Satul apare în documente sub mai multe denumiri: Adâncata, Poiana Pustie, Dîncata Ungureni sau Siliştea. Sub denumirea de Adâncata, satul apare într-un act din 15 martie 1778, cu ocazia hotărniciei moşiei Siliştea, care trecea din proprietatea Mânăstirii Dragomirna în cea a Mânăstirii Teodoreni din Burdujeni. Astfel, descriindu-se hotarul satului Siliştea se menţionează:     „ … de acolo se hotărăşte cu Bereştii din Movila din Cornul Luncii drept peste luncă şi pe marginea codrului … pe piscul ce se scoboară cărarea de la prisacă şi peste Valea Mare drept în movila cu cărbuni a Hânţeştilor şi de acolo drept în petrele vechi ce sunt în Adâncata.”

        [1] Arhivele statului Suceava, Colecţia de documente, fond 35, pachetul 4

       Spre deosebire de alte sate, care au fost moşii boiereşti, Adâncata a fost sat mănăstiresc, aparţinând prima dată Mănăstirii Dragomirna, iar după ocuparea Bucovinei de austrieci, moşia depinzând de Mănăstirea Teodoreni din Burdujeni, ctitorie a lui Teodor Movilă.

       Preotul Dimitrie Popovici a apelat la tradiţia populară locală referitoare la întemeierea satului. Stând de vorbă cu oamenii mai vârstnici, a descoperit două scurte „poveşti”, „legende”, numite de preot, pe care le-a notat cu grijă. Legendele se referă la locul unde s-au aşezat primii locuitori ai satului, „în adâncul pădurii”.

      „Prima aşezare pe aceste locuri se datoreşte unor ţărani ardeleni, plecaţi în bejenie cu opt care, cu femei şi copii. Ei veneau dinspre Cetatea Sucevei, căutându-şi adăpost în pădurea care cuprindea pe atunci şi satul de azi. Când cei din faţă au început să coboare pe nişte văi, cei din urmă au început a striga să oprească. La rândul lor, cei din faţă răspundeau: „Mai adânc, mai adânc!”, până au găsit loc ferit unde s-au aşezat.”[1]

       Şi cea de-a doua, mai scurtă:„Pe locul unde se află satul Adâncata, au venit la început două familii de bejenari, care s-au ţinut ascunşi în pădure. Erau de statură înaltă. Când numărul familiilor a crescut la 50, şi-au ridicat şi bisericuţa de lemn”.[2]

      Conform legendelor care circulă, ţăranii ardeleni au părăsit Transilvania, datorită asupririi sociale şi s-au refugiat în Moldova, în „adâncul” unor păduri. Deşi legendele nu sunt atestate documentar, în sprijinul acestei idei pledează existenţa bisericii de lemn cu hramul „Sf. Dumitru”, construită în stil maramureşean, precum şi denumirea de Dîncata Ungureni, probabil că noii veniţi au fost denumiţi şi unguri, datorită faptului că Transilvania era sub dominaţie maghiară.

       Din numeroasele încercări reiese că Adâncata ar fi fost întemeiată pe la 1514 – 1515, mai apoi la 1597, când au fost finalizate lucrările de construcţie a Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni, ctitorie a lui Teodor Movilă, unchiul domnilor Moldovei Ieremia (1595 – 1606) şi Simion Movilă (1606 – 1607). Astfel, după 70 – 75  de ani de viaţă liberă, de la întemeiere ca sat domnesc, în 1596 (după afirmaţiile părintelui Dimitrie Popovici, care s-a bazat pe documentele familiei Calimachi), Adâncata intră în zestrea Mânăstirii Teodoreni pentru mai bine de două veacuri şi jumătate.

       Astăzi comuna Adâncata are în componenţă 3 sate: Adâncata – centru de comună, Călugăreni şi Feteşti.

       [1] – Culeasă de la familia Leon Ile Girigan

       [2] – Culeasă de la Pavel Ţurcanu